Adriana Formenti
Adriana Formenti
Adriana Formenti, membru fondator al Asociatiei Curtea Culorilor.

Inca de la infiintarea asociatiei si-a dedicat intreaga existenta dezvoltarii proiectelor sociale. Locuieste alaturi de beneficiarii asociatiei pe care ii indruma prin propriu exemplu de viata pentru o traire in comuniune, ea fiind cea care creeaza si ofera stabilitate fiecarei persoane in echipa asociatiei.

Adriana este omul multifunctional, cu o larga viziune asupra a ceea ce inseamna Asociatia Curtea Culorilor si directia pe care aceasta are nevoie sa o ia. Este omul care solutioneaza orice problema ivita zi de zi, inspira si implica fiecare persoana pentru activitatile necesare desfasurarii proiectului. De la aratul pamantului cu tractorul, indrumarea tinerelor, crearea si mentinerea relatiilor cu institutiile statului, strangerea fondurilor necesare desfasurarii proiectelor, la alinarea durerilor, toate au solutie intr-un singur cuvant: Adriana.

Clara Ciobotaru, membru fondator al Asociatiei Curtea Culorilor.

Clara este de profesie medic de radio-imagistica, iar inca de la inceputurile asociatiei si-a dedicat timpul si cunostintele sale pentru ingrijirea si sustinerea persoanelor varstnice din Sarbova. Alaturi de sotul ei cauta cele mai bune metode medicale de inlaturare/ameliorare a suferintelor fizice. Nu sunt putine cazurile in care un zambet, o mana calda stransa si o incurajare fac ca durerea fizica sa fie mai usor de suportat.

Iulian Ciobotaru, voluntar, de profesie medic de recuperare medicala fizioterapie si balneologie, dedica timp si cunostintele sale medicale in sustinerea pacientilor din Sarbova. Alaturi de sotia sa sprijina persoanele aflate in nevoi socio-medicale.

Cristina Seica, cea mai noua persoana din echipa. Ii dorim sa isi gaseasca cat mai repede locul in echipa noastra si impreuna sa facem lucruri cat mai frumoase.

Petronela si Gabriela
Petronela si Gabriela
Cu implicarea Gabrielei si a Petronelei, actiunile din mica noastra ferma au o rutina, iar zi de zi activitatile sunt incheiate in cel mai bun mod cu putinta.

Gabriela, bucatareasa si coordonatorul atelierului de branzeturi.
Face parte din Asociatia Curtea Culorilor inca de la inceput, din 2011. Pe Adriana a cunoscut-o in 2003, la Bucuresti, unde, in timp, au legat o relatie de intrajutorare reciproca. Pe atunci, Gabriela lucra la o fabrica de prosoape, fabrica ce s-a inchis la scurt timp. Cu ajutorul Adrianei, in perioada 2008 – 2009 a lucrat la Manastirea Carmelitana din Snagov unde a deprins tainele bucatariei. Odata cu decizia Adrianei de a se muta in Banat, Gabriela a hotarat sa o urmeze. Acum ea face parte din echipa Curtii Culorilor si se implica cu bucurie in activitatile zilnice.

Ii place sa faca branza, sa gateasca, sa munceasca in gradina pentru a se bronza, sa se plimbe, mai ales in Italia, si sa cunoasca oameni, in special medici.

Cel mai mult ii place la Curtea Culorilor faptul ca nu ii lipseste nimic si nu e nevoie sa se ingrijoreze pentru ziua de maine. Are camera ei, zilnic are ceva bun de facut, aici a cunoscut oameni veseli si respectuosi si pentru prima oara a putut sa sarbatoreasca ziua de nastere. Inainte, cand locuia in apartamentul social, desi avea un loc de munca nu reusea sa isi plateasca intretinerea si sa cumpere alimente pentru intreaga luna, mereu trebuia sa ceara ajutor de la cineva. Acum, aici este independenta, lucreaza in gradina sau in atelierul de branza, uneori face ordine in casa, si reuseste chiar sa aibe mereu cativa bani de buzunar cu care isi poate cumpara ce vrea.

De la inceputul anului 2015 are un loc de munca in Timisoara, la Reciproc Cafe, unde lucreaza o zi pe saptamana. Ii place locul de munca din Timisoara pentru ca locatia e foarte aproape de centru orasului, iar oamenii de acolo sunt veseli, deschisi si prietenosi.

Despre Curtea Culorilor, Gabriela spune: “La noi nu se sta! Se munceste, dar ne si plimbam, calatorim in lume, cunoastem oameni, iar viata la tara e frumoasa si sanatoasa! Mi-ar place sa raman aici toata viata! Si sa mai vina si alte fete, dar sa fie harnice si linistite!”

Petronela, omul tehnic, priceput in activitati, coordonatorul atelierului de gradinarit si responsabila cu ingrijirea animalelor.

Este in proiectul Curtea Culorilor din toamna anului 2012. Treptat a invatat sa participe la toate activitatile, iar acum cunoaste tot ceea ce e necesar sa faca, atat in atelierul de branza cat si in gradina. Doar spre sfarsitul anului 2015 a inceput sa invete cum se fac branzeturile si neasteptat de repede si-a insusit mare parte din procesul de productie.

Iubeste sa taie iarba cu motocoasa si ii place sa faca branza, dar si mai mult ii place sa o manance, dupa cum spune ea! E incantata de plimbari, sa joace bowling, sa asculte muzica anilor ‘80 – ’90, sa mearga in vizita la prieteni si sa primeasca vizitatori.
Inainte sa vina aici, Petronela a avut un “loc de munca si de locuit”. La implinirea varstei adulte si odata cu terminarea scolii profesionale, un patron a venit la Casa de Copii din Recas, unde a copilarit Petronela, si a promis absolventilor o locuinta si un loc de munca. Ea a fost unul din tinerii care s-au dus sa lucreze la acel patron, insa situatia reala a fost una la care nu se astepta. Si totusi, in lipsa unei alternative, a locuit si lucrat acolo vreme de zece ani. Dupa cum spunea ea, “Munceam de dimineata pana noaptea tarziu, fara concediu, fara zile libere, nu primeam salariu, dar trebuia sa semnam fluturasul si locuiam in conditii foarte urate. Acolo lucram orice, zugraveam, faceam curatenie in camere, strangeam baloti de pe camp, curatam grajdurile, spalam vasele, sapam gradina. Locuiam in camere aglomerate si reci, primeam mancare doar ce ramanea de la restaurant, mancare neincalzita.” Dar de cand este aici, spune Petronela, viata s-a schimbat mult in bine. Oamenii o respecta, a mers in multe excursii, are camera ei, spatiul personal si a cunoscut multe persoane prietenoase, inimoase si vesele. Isi doreste sa ramana aici pentru totdeauna pentru ca are tot ce ii trebuie si nu ii lipseste nimic. “Fericirea mea ar fi completa daca s-ar construi drumul de la Bacova la Sarbova pentru ca atunci viata si calatoriile ar fi mai usoare”, spune Petronela.